J u r n a l‎ > ‎

Medierea in Romania - vedere din interior

postat 28 feb. 2012, 11:57 de Mediatori Negociatori

de Constantin A.Z. Ciurel


Primii pasi si un plonjeu

Eu am venit in mediere pe o cale sinuoasa dar luminoasa, plina de capcane dar mustind de informatii, indicii si credinta. Cred ca asa a vrut Dumnezeu, sa vin bine pregatit.

Am invatat mai intai legile lui Dumnezeu, atestate prin licenta in Teologie si legile Cuvantului  la Filologie, licenta in drept si legile Omului, implinind triada legilor ce stau la baza societatii umane. Prin studiile aprofundate din domeniul negocierii comerciale (bazata pe cutumele manipularii banului) am pasit temeinic in domeniul rezolvarii amiabile a diferendelor.

Desi firea mea a fost inclinata la inceput spre concurenta loaiala si combat deschis fara tertipuri si tactici malitioase, am trecut, in cei peste 50 de ani de viata, prin multe stari comportamentale. Uneori am fost nevoit sa ma retrag intr-o asteptare activa, alteori sa fac atacuri surprinzatoare sau sa-mi conturez conduite contondente, uneori negative, dar dupa ce am parcurs toate starile ciclice initiatice descrise mai sus si nu numai acestea, am ajuns in clipa patrunderii mele in mediere, la intelepciunea conform careia mai bine pierzi o batalie decat un prieten adevarat.

Din acest punct voi incerca sa va proiectez filmul evenimentelor la care am luat parte din clipa in care am devenit „mediator autorizat”, amintindu-le la inceput cu placere, pe cele doua doamne care mi-au pus in mana uneltele medierii, unelte pe care le aveam in inima de mai mult timp, doamna Daniela Popoviciu si doamna Ioana Marin, devenita acum prin casatorie, Stoica. Le multumesc.

Voi continua prin a le multumi celor care prin sfaturile lor mi-au reliefat si conturat diversele modalitati de abordare a medierii, multi dintre ei modelele de „asa da”, ultimii modele de „asa nu”. Iata numele lor: William Ury, Bill March, Irena Vanenkova, Adi Gavrila, Anca Ciuca, Elena Bustea, Zeno Sustac, Mihai Munteanu, Silviu Erusencu, Ion Dedu, Andreea Raut, Dragos Marian Radulescu, Alina Gorghiu, Mugur Mitroi si cu voia dumneavoastra, ultimii aparuti Constantin Asofronie si Marina-Ioana Alexandru.

Aici insa incep sa descriu zborul meu deasupra „poienei” in care si-au facut cuib si cucii medierii din Romania.

Ma asteptam sa gasesc in mediere un spirit profund colegial, de ajutor reciproc si de intelegere intre mediatorilor. L-am gasit la cei mai multi dintre mediatorii vizibili care intr-un fel sau altul influenteaza destinele profesiei. Am gasit grupuri mai mici sau mai mari de mediatori asociati pe criteriul ”am urmat aceiasi scoala” (ProMedierea, Medierea.ro, Formare in Mediere Mugur Mitroi, etc.), pe criteriul profesiei anterioare (avocati-mediatori, psihologi-mediatori), pe criteriu teritorial, sau pur si simplu in jurul unor veleitari care doresc sa-si treaca pe cartea de vizita titulatura de „Presedinte al...”.

Marile asociatii precum UNMR, UCMR sau Colegiu au la baza lor bune intentii si atitudini colaborative. Exista insa cativa veleitari care prin diverse manevre dolosive si prin crearea unor mici asociatii satelit, incearca sa mentina o stare de incordare si diviziune, spre a beneficia ei, conform principiului „divide et impera”.

Aceaste „minus personalitati” si „asociatiile lor de acoliti” au incercat si inca mai incearca, de cate ori cred ca li se iveste ocazia, sa puna piedica celorlate asociatii ce reprezinta majoritatea mediatorilor, in actiunea lor de organizare corecta si viabila a breslei.

Desi aparent aceasta fractiune minoritara a castigat o batalie la sfarsitul anului trecut, la sedinta din „vinerea lor neagra”, cand printr-o convocare gresit formulata s-au reunit reprezentatii asociatiilor cu adevarat reprezentative, au primit prima lor lectie de democratie si reprezentativitate. Voi reveni cu amanunte.

Am participat, inca din prima zi a vietii mele de „mediator autorizat”, la majoritatea manifestarilor din breasla, mai putin la cele care erau prohibitive prin preturile exagerate cerute de organizatorii onerosi. Am intalnit peste tot o atmosfera de competitie semi-loiala, greu de inteles pentru mine si am incercat sa analizez toate aspectele acestei stari de fapt spre a descoperii care sunt motivele ei profunde.

Prima manifestare majora la care am participat, „Scoala de vara” organizata de Colegiul Mediatorilor, a fost pentru mine un exemplu de buna organizare, o ocazie de efervescenta intalnire cu alti mediatori, un schimb liber si lin de idei si experiente. Daca experientele mele pe taramul medierii din Romania ar fi fost toate ca aceasta, acest text nu vedea lumina tiparului, nefiind motivat si intemeiat pe constatari reale. Asa ar trebui organizate toate evenimentele breslei, cu costuri reduse, cu atmosfera destinsa si lucrativa. Reteta ar trebui promovata.

Polul opus este reprezentat de un curs inaborbabil pentru mine, nu din prisma sumei cerute pentru participare, sase mii lei, ci datorita modul de limitare a accesului, exclusivist si de casta, mod care nu ar trebui tolerat de Consiliu. Nu il nominalizez, deoarece mediatorii vor sti despre ce vorbesc si asta este suficient.

La Conferinta GEMME de la Craiova, am avut la inceput un sentiment de discomfort creat de o aparenta impartire a salii pe tabere, judecatori/mediatori, mediatorii din Craiova/ restul mediatorilor, organizatori/aripi ale organizatiei organizatoare emigrate din aceasta. Ulterior, am uitat de aceste aparente divizari, cand l-am cunoscut si m-am imprientenit cu Bill March, am cunoscut-o pe „Doamna GEMME”, Beatrice Blohorn-Brenneur, pe Irena Vanenkova, m-am imprietenit cu Eric van Elengen, simpaticul si tot odata sobrul judecator olandez și Giovanna Di Bertolo, judecatoarea din Florenta si am avut ocazia de a primii in mod subtil si prietenesc o noua initiere de la Anca Ciuca.

Dupa Craiova, dupa acea discutie cu Anca Ciuca, alte scurte dar lamuritoare discutii cu trei dintre membrele Consiliului de atunci si mai multe discutii cu Zeno Sustac, m-am hotarat sa il sustin pe Zeno in campania pentru Consiliu. Ulterior am acceptat postura onoranta oferita de UNMR, de a fi membru al Comisiei de numarare a voturilor la alegeri.

Structura Comisiei al carei membru eram, dar si cea a Comisiei observatorilor cu care am colaborat, oglindea intreg spectrul asociatiilor profesionale. Am gasit in ambele comisii o atmosfera de lucru normala, mi-am facut chiar noi prieteni si cand spun prieteni, nu spun „amici” sau „tovarasi de palavre„. Sigur ca au existat si cu aceasta ocazie tot felul de incercari de ingerinte externe, presiuni sau provocari si am sa va dau in continuare un exemplu.

Am sustinut cu aceasta ocazie impreuna cu o colega de Centrul Mediatorilor din Constanta, faptul ca cei ce voteaza sunt mediatorii, iar nu formele de exercitare si ca atare nu poate fi obligat un mediator, persoana fizica, sa aplice pe votul sau stampila formei de exercitare unde practica profesia de mediator. S-a mentionat acest lucru si in procesul verbal. Comisia in majoritatea ei a hotarat insa invalidarea voturilor fara stampila aplicata, iar noi ne-am supus deciziei, deoarece asa se procedeaza in democratie. Au fost insa candidati care au venit sa voteze la sediul Consiliului si care s-au manifestat, eufemistic vorbind, intr-un mod putin civilizat fata de Comisie.

Ce a fost socant insa pentru toti membrii comisiei a fost numarul exagerat de mare de voturi prin curier, care avand partea detasabila lipita in interiorul votului au trebuit sa fie anulate. O colega din Comisie a povestit ca a printat acasa un buletin de vot asemanator cu cel tiparit pentru alegeri, avand acelasi text tiparit si l-a rugat pe fiul ei aflat la scola in primele clase, sa-i arate cum trebuie lipit buletinul, iar acesta dupa ce a citit textul i-a aratat imediat cum trebuiat lipit in mod corect votul.

Este evident cat de simplu era sa citesti cateva fraze si apoi conform acestor indicatii sa lipesti buletinul de vot astfel ca partea detasabila sa ramana afara pentru a putea fi detasata. Cu toate acestea au fost peste 300 de mediatori, oameni cu licenta si cursuri de initiere in mediere, care au lipit partea detasabila in interiorul buletinului de vot. Judecati Dvs. si spuneti daca nu ar fi necesara retragerea autorizarii pentru „lipsa de comunicare intre neuronii proprii” ?

Au fost si cateva zeci de colegi care au aplicat diverse stampile din alte profesii precum: notar, avocat, expert s.m.a. Stampilele, insa le apartineau, gresala fiind de inteles. Dar au existat unii care au incercat sa ne pacaleasca, utilizand stampila unui coleg si obturand numele acestuia. Nu ar fi normal ca acesti ”pacalici/pacalitori„ sa fie scosi din profesie pe usa din dos ?

Inapoi la inceputuri

Aceasta stare de lucruri cred ca isi are originea in inceputurile medierii, nu doar de la noi, ci in chiar inceputurile medierii ca procedura ADR in lume. Nu a existat, de la inceput, un model unitar de initiere, un mod clar conturat de practica a profesiei si nici un proiect cu o tinta inalta si precisa. Medierea nu a pornit la drum avand in bagajul sau bastonul de maresal, ci avand un orizont limitat, de optiune sau alternativa. A strabatut un drum sub furcile claudine ale unei profesii si proceduri de rang secund.

Ar fi timpul in opinia mea, ca medierea si mediatorii sa-si reevalueze pozitia si sa renunte la definitii precum „alternativa” sau „optiune” si la pozitii de asteptare. Sa renunte la a solicita framituri de la masa justitiei. Asta cu privire la mediere in general, oriunde pe planeta.

La noi, in Romania insa, exista si alte motive care au dus la situatia actuala.

Mai intai s-a pornit din trei directii diferite, cu ajutor extern diferit, cu modalitati diferite de abordare a procedurilor. Apoi s-a transformat formarea mediatorilor intr-o afacere de casta, care a creat un monopol si a incercat si inca incearca sa limiteze drastic accesul oricui la aceasta activitate.

Apoi aceasta casta, in loc sa promoveze politici de finantare a cursurilor din fonduri europene, din sponsorizari sau parteneriate, s-a limitat la a realiza venituri si as apara pozitiile cucerite, in detrimentul celor formati.

Cu acest tel de a produce venituri, a fost exclusa orice modalitate de selectare initiala a cursantilor, fapt ce a dus si el la situatia actuala.

Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul multora dintre formatori, care nu au accesat aceasta onoranta functie ca urmare a unui parcurs normal pentru o astfel de pozitie egala cu cea a unui conferentiar universitar, daca nu chiar a unui profesor universitar. Cunosc formatori cu evidente calitati si abilitati, unii care chiar detin si un titlu universitar, majoritatea insa s-au complacut in acesta „goana dupa aur”.

Cea ce a fost de-a dreptul socant pentru mine, a fost insa agresivitatea si badarania unori auto-intitulati lideri de opinie, tolerati din motive obscure in cadrul breslei noastre.

Acestia s-au purtat permanent dupa principiul „cine nu este cu noi, este contra noastra” si au promovat o politica de grup agresiva de tip ”divide et impera”. Niste mici-dictatori cu ifose de intelectuali, care agreseaza societatea romaneasca din pozitiile lor de auto-alesi lideri de grup, legitimandu-se ca mediatori. Acestia fac cel mai mare rau medierii in Romania si imaginii mediatorilor romani in Europa si in lume.

Mi-a fost dat sa intalnesc, printre cei peste 200 de mediatori pe care am avut ocazia sa-i cunosc personal, oameni cu mult bun simt, cu o cultura bine structurata, cu o suma de calitati care ii recomandau ca buni mediatori, erau majoritari. Mi-a fost dat insa sa cunosc si cativa care pareau ca poseda toate „calitatile” necesare pentru a li se retrage autorizatia de mediatori sau in cazul unora si cea de formator. Iata, spuse aleator, cateva dintre aceste calitati : ingamfare, carierism, avaritie, simonie, egoism, stari de furie necontrolate, badaranie si ma opresc aici, desi mai sunt si altele.

Cred ca pana in prezent, prin lipsa oricaror criterii de selectare a celor ce au urmat cursurile de mediere, mai putin criteriul pecuniar, au patruns in profesie o suma de indivizi care prin modul lor de comportare si prin aparitia lor in public in calitate de mediatori, aduc grave atingeri imaginii acestei profesii aflate, nu la inceput de drum, ci intr-o infundatura, din care mediatorii „buni” sunt chemati sa o scoata. Este imperios necesar sa strangem randurile si sa ne facem singuri curatenie in „ograda”.

Cu siguranta este timpul curateniei si al reevaluarilor.

Trebuie convocata o Conferinta a mediatorilor practicanti, care sa aprobe un Statut al profesiei, un Cod deontologic, un Regulament de Organizare si Functionare a Consiliului si un Buget de venituri si cheltuieli al acestuia.

Prin Statutul profesie trebuie instituită o Comisie de evaluare a cursurilor si formatorilor, o comisie din care sa faca mediatori practicanti cu contributii majore la dezvoltarea medierii, cu o moralitate dincolo de orice dubiu si fara interese in organizatiile de formare.

Trebuiesc stabilite standarde de admitere in profesie, atentie in profesie iar nu la cursuri. Daca cineva doreste sa faca un curs de mediere este absolut liber sa o faca, fara ca acest lucru sa aduca atingere breslei noastre. Daca insa doreste sa fie autorizat si sa practice profesia de mediator, in mod obligatoriu trebuie sa indeplineasca niste conditii minime, altele decat licenta si cei trei ani de vechime in munca.

Numai astfel vom putea avea o breasla la care calitatea, iar nu cantitatea va conta.

Chiar este nevoie de unitate in diversitate.

Trebuie sa renutam la pozitiile antagonice si trebuie sa colaboram toti la mai bine le medierii in Romania. Pentru a putea sa alegem dintre mediatorii autorizati pe hartie si in Tablou, pe aceia care chiar practica si merita sa practice medierea.

Trebuiesc adoptate o serie de criterii obiective care sa-i identifice pe cei care traiesc din mediere de cei care se afla in treaba prin aceasta profesie.

Trebuie sa alegem graul de neghina si abia apoi sa macinam graul, iar cu faina sa framantam si sa coacem painea alba a medierii.

 

Comments