de Constantin A.Z. Ciurel
Primii pasi si un plonjeu
Eu am venit in mediere pe o cale sinuoasa
dar luminoasa, plina de capcane dar mustind de informatii, indicii si credinta.
Cred ca asa a vrut Dumnezeu, sa vin bine pregatit.
Am invatat mai intai legile lui Dumnezeu, atestate
prin licenta in Teologie si legile Cuvantului la Filologie, licenta in drept si legile
Omului, implinind triada legilor ce stau la baza societatii umane. Prin
studiile aprofundate din domeniul negocierii comerciale (bazata pe cutumele
manipularii banului) am pasit temeinic in domeniul rezolvarii amiabile a
diferendelor.
Desi firea mea a fost inclinata la inceput
spre concurenta loaiala si combat deschis fara tertipuri si tactici malitioase,
am trecut, in cei peste 50 de ani de viata, prin multe stari comportamentale. Uneori
am fost nevoit sa ma retrag intr-o asteptare activa, alteori sa fac atacuri
surprinzatoare sau sa-mi conturez conduite contondente, uneori negative, dar
dupa ce am parcurs toate starile ciclice initiatice descrise mai sus si nu
numai acestea, am ajuns in clipa patrunderii mele in mediere, la intelepciunea
conform careia mai bine pierzi o batalie
decat un prieten adevarat.
Din acest punct voi incerca sa va
proiectez filmul evenimentelor la care am luat parte din clipa in care am
devenit „mediator autorizat”, amintindu-le la inceput cu placere, pe cele doua
doamne care mi-au pus in mana uneltele medierii, unelte pe care le aveam in
inima de mai mult timp, doamna Daniela Popoviciu si doamna Ioana Marin, devenita
acum prin casatorie, Stoica. Le multumesc.
Voi continua prin a le multumi celor care
prin sfaturile lor mi-au reliefat si conturat diversele modalitati de abordare
a medierii, multi dintre ei modelele de „asa da”, ultimii modele de „asa nu”. Iata
numele lor: William Ury, Bill March, Irena Vanenkova, Adi Gavrila, Anca Ciuca,
Elena Bustea, Zeno Sustac, Mihai Munteanu, Silviu Erusencu, Ion Dedu, Andreea Raut,
Dragos Marian Radulescu, Alina Gorghiu, Mugur Mitroi si cu voia dumneavoastra,
ultimii aparuti Constantin Asofronie si Marina-Ioana Alexandru.
Aici insa incep sa descriu zborul meu
deasupra „poienei” in care si-au facut cuib si cucii medierii din Romania.
Ma asteptam sa gasesc in mediere un spirit
profund colegial, de ajutor reciproc si de intelegere intre mediatorilor. L-am
gasit la cei mai multi dintre mediatorii vizibili care intr-un fel sau altul
influenteaza destinele profesiei. Am gasit grupuri mai mici sau mai mari de
mediatori asociati pe criteriul ”am urmat aceiasi scoala” (ProMedierea,
Medierea.ro, Formare in Mediere Mugur Mitroi, etc.), pe criteriul profesiei
anterioare (avocati-mediatori, psihologi-mediatori), pe criteriu teritorial,
sau pur si simplu in jurul unor veleitari care doresc sa-si treaca pe cartea de
vizita titulatura de „Presedinte al...”.
Marile asociatii precum UNMR, UCMR sau
Colegiu au la baza lor bune intentii si atitudini colaborative. Exista insa cativa
veleitari care prin diverse manevre dolosive si prin crearea unor mici asociatii
satelit, incearca sa mentina o stare de incordare si diviziune, spre a
beneficia ei, conform principiului „divide
et impera”.
Aceaste „minus personalitati” si „asociatiile
lor de acoliti” au incercat si inca mai incearca, de cate ori cred ca li se iveste
ocazia, sa puna piedica celorlate asociatii ce reprezinta majoritatea
mediatorilor, in actiunea lor de organizare corecta si viabila a breslei.
Desi aparent aceasta fractiune minoritara
a castigat o batalie la sfarsitul anului trecut, la sedinta din „vinerea lor
neagra”, cand printr-o convocare gresit formulata s-au reunit reprezentatii
asociatiilor cu adevarat reprezentative, au primit prima lor lectie de democratie
si reprezentativitate. Voi reveni cu amanunte.
Am participat, inca din prima zi a vietii
mele de „mediator autorizat”, la majoritatea manifestarilor din breasla, mai putin
la cele care erau prohibitive prin preturile exagerate cerute de organizatorii
onerosi. Am intalnit peste tot o atmosfera de competitie semi-loiala, greu de inteles
pentru mine si am incercat sa analizez toate aspectele acestei stari de fapt
spre a descoperii care sunt motivele ei profunde.
Prima manifestare majora la care am
participat, „Scoala de vara” organizata de Colegiul Mediatorilor, a fost pentru
mine un exemplu de buna organizare, o ocazie de efervescenta intalnire cu alti
mediatori, un schimb liber si lin de idei si experiente. Daca experientele mele
pe taramul medierii din Romania ar fi fost toate ca aceasta, acest text nu
vedea lumina tiparului, nefiind motivat si intemeiat pe constatari reale. Asa
ar trebui organizate toate evenimentele breslei, cu costuri reduse, cu atmosfera
destinsa si lucrativa. Reteta ar trebui promovata.
Polul opus este reprezentat de un curs
inaborbabil pentru mine, nu din prisma sumei cerute pentru participare, sase
mii lei, ci datorita modul de limitare a accesului, exclusivist si de casta, mod
care nu ar trebui tolerat de Consiliu. Nu il nominalizez, deoarece mediatorii
vor sti despre ce vorbesc si asta este suficient.
La Conferinta GEMME de la Craiova, am avut
la inceput un sentiment de discomfort creat de o aparenta impartire a salii pe
tabere, judecatori/mediatori, mediatorii din Craiova/ restul mediatorilor,
organizatori/aripi ale organizatiei organizatoare emigrate din aceasta.
Ulterior, am uitat de aceste aparente divizari, cand l-am cunoscut si m-am imprientenit
cu Bill March, am cunoscut-o pe „Doamna GEMME”, Beatrice Blohorn-Brenneur, pe
Irena Vanenkova, m-am imprietenit cu Eric van Elengen, simpaticul si tot odata
sobrul judecator olandez și Giovanna Di Bertolo, judecatoarea din Florenta si
am avut ocazia de a primii in mod subtil si prietenesc o noua initiere de la
Anca Ciuca.
Dupa Craiova, dupa acea discutie cu Anca
Ciuca, alte scurte dar lamuritoare discutii cu trei dintre membrele Consiliului
de atunci si mai multe discutii cu Zeno Sustac, m-am hotarat sa il sustin pe
Zeno in campania pentru Consiliu. Ulterior am acceptat postura onoranta oferita
de UNMR, de a fi membru al Comisiei de numarare a voturilor la alegeri.
Structura Comisiei al carei membru eram,
dar si cea a Comisiei observatorilor cu care am colaborat, oglindea intreg
spectrul asociatiilor profesionale. Am gasit in ambele comisii o atmosfera de
lucru normala, mi-am facut chiar noi prieteni si cand spun prieteni, nu spun „amici”
sau „tovarasi de palavre„. Sigur ca au existat si cu aceasta ocazie tot felul
de incercari de ingerinte externe, presiuni sau provocari si am sa va dau in
continuare un exemplu.
Am sustinut cu aceasta ocazie impreuna cu
o colega de Centrul Mediatorilor din Constanta, faptul ca cei ce voteaza sunt
mediatorii, iar nu formele de exercitare si ca atare nu poate fi obligat un
mediator, persoana fizica, sa aplice pe votul sau stampila formei de exercitare
unde practica profesia de mediator. S-a mentionat acest lucru si in procesul
verbal. Comisia in majoritatea ei a hotarat insa invalidarea voturilor fara
stampila aplicata, iar noi ne-am supus deciziei, deoarece asa se procedeaza in
democratie. Au fost insa candidati care au venit sa voteze la sediul Consiliului
si care s-au manifestat, eufemistic vorbind, intr-un mod putin civilizat fata
de Comisie.
Ce a fost socant insa pentru toti membrii
comisiei a fost numarul exagerat de mare de voturi prin curier, care avand
partea detasabila lipita in interiorul votului au trebuit sa fie anulate. O
colega din Comisie a povestit ca a printat acasa un buletin de vot asemanator
cu cel tiparit pentru alegeri, avand acelasi text tiparit si l-a rugat pe fiul
ei aflat la scola in primele clase, sa-i arate cum trebuie lipit buletinul, iar
acesta dupa ce a citit textul i-a aratat imediat cum trebuiat lipit in mod
corect votul.
Este evident cat de simplu era sa citesti
cateva fraze si apoi conform acestor indicatii sa lipesti buletinul de vot
astfel ca partea detasabila sa ramana afara pentru a putea fi detasata. Cu
toate acestea au fost peste 300 de mediatori, oameni cu licenta si cursuri de
initiere in mediere, care au lipit partea detasabila in interiorul buletinului
de vot. Judecati Dvs. si spuneti daca nu ar fi necesara retragerea autorizarii
pentru „lipsa de comunicare intre neuronii proprii” ?
Au fost si cateva zeci de colegi care au
aplicat diverse stampile din alte profesii precum: notar, avocat, expert s.m.a.
Stampilele, insa le apartineau, gresala fiind de inteles. Dar au existat unii
care au incercat sa ne pacaleasca, utilizand stampila unui coleg si obturand
numele acestuia. Nu ar fi normal ca acesti ”pacalici/pacalitori„ sa fie scosi
din profesie pe usa din dos ?
Inapoi la inceputuri
Aceasta stare de lucruri cred ca isi are
originea in inceputurile medierii, nu doar de la noi, ci in chiar inceputurile
medierii ca procedura ADR in lume. Nu a existat, de la inceput, un model unitar
de initiere, un mod clar conturat de practica a profesiei si nici un proiect cu
o tinta inalta si precisa. Medierea nu a pornit la drum avand in bagajul sau
bastonul de maresal, ci avand un orizont limitat, de optiune sau alternativa. A
strabatut un drum sub furcile claudine ale unei profesii si proceduri de rang
secund.
Ar fi timpul in opinia mea, ca medierea si
mediatorii sa-si reevalueze pozitia si sa renunte la definitii precum
„alternativa” sau „optiune” si la pozitii de asteptare. Sa renunte la a
solicita framituri de la masa justitiei. Asta cu privire la mediere in general,
oriunde pe planeta.
La noi, in Romania insa, exista si alte
motive care au dus la situatia actuala.
Mai intai s-a pornit din trei directii
diferite, cu ajutor extern diferit, cu modalitati diferite de abordare a
procedurilor. Apoi s-a transformat formarea mediatorilor intr-o afacere de casta,
care a creat un monopol si a incercat si inca incearca sa limiteze drastic
accesul oricui la aceasta activitate.
Apoi aceasta casta, in loc sa promoveze
politici de finantare a cursurilor din fonduri europene, din sponsorizari sau
parteneriate, s-a limitat la a realiza venituri si as apara pozitiile cucerite,
in detrimentul celor formati.
Cu acest tel de a produce venituri, a fost
exclusa orice modalitate de selectare initiala a cursantilor, fapt ce a dus si
el la situatia actuala.
Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul
multora dintre formatori, care nu au accesat aceasta onoranta functie ca urmare
a unui parcurs normal pentru o astfel de pozitie egala cu cea a unui conferentiar
universitar, daca nu chiar a unui profesor universitar. Cunosc formatori cu
evidente calitati si abilitati, unii care chiar detin si un titlu universitar,
majoritatea insa s-au complacut in acesta „goana dupa aur”.
Cea ce a fost de-a dreptul socant pentru
mine, a fost insa agresivitatea si badarania unori auto-intitulati lideri de
opinie, tolerati din motive obscure in cadrul breslei noastre.
Acestia s-au purtat permanent dupa
principiul „cine nu este cu noi, este contra noastra” si au promovat o politica
de grup agresiva de tip ”divide et impera”. Niste mici-dictatori cu ifose de
intelectuali, care agreseaza societatea romaneasca din pozitiile lor de
auto-alesi lideri de grup, legitimandu-se ca mediatori. Acestia fac cel mai
mare rau medierii in Romania si imaginii mediatorilor romani in Europa si in
lume.
Mi-a fost dat sa intalnesc, printre cei
peste 200 de mediatori pe care am avut ocazia sa-i cunosc personal, oameni cu
mult bun simt, cu o cultura bine structurata, cu o suma de calitati care ii
recomandau ca buni mediatori, erau majoritari. Mi-a fost dat insa sa cunosc si
cativa care pareau ca poseda toate „calitatile” necesare pentru a li se retrage
autorizatia de mediatori sau in cazul unora si cea de formator. Iata, spuse
aleator, cateva dintre aceste calitati : ingamfare, carierism, avaritie,
simonie, egoism, stari de furie necontrolate, badaranie si ma opresc aici, desi
mai sunt si altele.
Cred ca pana in prezent, prin lipsa oricaror
criterii de selectare a celor ce au urmat cursurile de mediere, mai putin
criteriul pecuniar, au patruns in profesie o suma de indivizi care prin modul
lor de comportare si prin aparitia lor in public in calitate de mediatori, aduc
grave atingeri imaginii acestei profesii aflate, nu la inceput de drum, ci intr-o
infundatura, din care mediatorii „buni” sunt chemati sa o scoata. Este imperios
necesar sa strangem randurile si sa ne facem singuri curatenie in „ograda”.
Cu siguranta este timpul curateniei si al reevaluarilor.
Trebuie convocata o Conferinta a
mediatorilor practicanti, care sa aprobe un Statut al profesiei, un Cod deontologic,
un Regulament de Organizare si Functionare a Consiliului si un Buget de
venituri si cheltuieli al acestuia.
Prin Statutul profesie trebuie instituită
o Comisie de evaluare a cursurilor si formatorilor, o comisie din care sa faca
mediatori practicanti cu contributii majore la dezvoltarea medierii, cu o
moralitate dincolo de orice dubiu si fara interese in organizatiile de formare.
Trebuiesc stabilite standarde de admitere in
profesie, atentie in profesie iar nu la cursuri. Daca cineva doreste sa faca un
curs de mediere este absolut liber sa o faca, fara ca acest lucru sa aduca
atingere breslei noastre. Daca insa doreste sa fie autorizat si sa practice
profesia de mediator, in mod obligatoriu trebuie sa indeplineasca niste conditii
minime, altele decat licenta si cei trei ani de vechime in munca.
Numai astfel vom putea avea o breasla la
care calitatea, iar nu cantitatea va conta.
Chiar este nevoie de unitate in
diversitate.
Trebuie sa renutam la pozitiile antagonice
si trebuie sa colaboram toti la mai bine le medierii in Romania. Pentru a putea
sa alegem dintre mediatorii autorizati pe hartie si in Tablou, pe aceia care
chiar practica si merita sa practice medierea.
Trebuiesc adoptate o serie de criterii
obiective care sa-i identifice pe cei care traiesc din mediere de cei care se
afla in treaba prin aceasta profesie.
Trebuie sa alegem graul de neghina si abia apoi sa macinam graul,
iar cu faina sa framantam si sa coacem painea alba a medierii.