J u r n a l

 
 
 
Pentru a accesa JURNALUL in intregime >>> CLIK pe imaginea de mai jos
 

Medierea in UE si SUA

postat 4 nov. 2012, 13:12 de Mediatori Negociatori

                                                                                                                                      de Constantin AZ

          Încercăm o scurtă prezentare a istoriei medierii și negocierii în spațiul european și în Statele Unite ale Americii spre a putea ulterior face o paralelă între trecutul și prezentul medierii diin aceste state și cele care au aderat recent la UE sau care doresc să adere. Arunc astfel o provocare acelora care pot completa prezentul material cu informatii noi și interesante.

Statele Unite ale Americii ( U.S.A. )

            Bazele negocierii și ale medierii au fost puse în Anglia dar s-au dezvoltat și perfecționat mai târziu în Statele Unite ale Americii.  Abia în anul 1998 s-a adoptat în Statele Unite, Actul privind Soluţionarea Alternativă a Disputelor (Alternative dispute resolution act – ADR act), prin care se solicită în mod expres tuturor instanţelor federale și districtuale să adopte norme care să autorizeze utilizarea unor "soluţionării alternative a disputelor" în cazul proceselor civile.
            Dar cum în Statele Unite se aplică dreptul anglo-saxon, fiecare instanţă federală este liberă să adopte reguli şi practici adecvate statului (districtului) respectiv. Din acest motiv prevederile în domeniul ADR sunt diverse, existând instanțe districtuale care au angajat coordonatori pentru administrarea activităților ADR, altele care folosesc mediatori angajaţi, iar câteva care au judecători responsabili cu activitățile ADR.
           Judecătorul districtual are ocazia ca atunci când pregătește un caz, analizând  problemele și temeiurile părților să stabilească ca metodă de rezolvare a cazului o metodă ADR, indicând părților această cale alternativă.
Datorită imparţialității recunoscute a judecătorilor americani, precum și a excepționalei lor experienţe în materie de litigii, faptul că un astfel de judecător arată părților și avocaţilor acestora costurile şi riscurile litigiului, dar și avantajele unei căi alternative de rezolvare a disputei, îi face pe aceștia să ia în con­siderare o astfel de posibilitate, mai puţin costisitoare și mai rapidă de a-şi rezolva disputa. Cea mai recomandată cale în aceste cazuri este medierea.
Există chiar judecători districtuali care încep dezbaterile cauzelor civile printr-un program de negocieri între părți la care judecătorul asistă și explică modalitățile alternative de rezolvare a disputei, continuând pe tot parcursul să amintească părților că au și variante alternative de rezolvare a cauzei.

Uniunea Europeană
În Uniunea Europeană, Parlamentul şi Consiliul UE au adoptat, în luna mai a anului  2008, Directiva nr. 2008/52/CE privind aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială.  
În motivația acestei Directive se arată că UE adoptă aceste măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială necesare unei bune funcţionări a pieţei interne, indicându-se statelor membre adoptarea unor legislații pozitive privind procedurile alternative extrajudiciare de soluţionare a litigiilor. Acest tip de reglementări se înscriu în obiectivele UE de menţinere şi dezvoltare a unui spaţiu de libertate, justiţie şi secu­ritate, asigurând concomitent și libera circulaţie a persoanelor.
Directiva apreciază medierea ca având capacitatea asigurării unor soluţii  extrajudiciare eficiente prin reducerea costurilor şi prin rapiditatea procesului în cauzele civile şi comerciale. Cum soluțiile în mediere sunt găsite de părți, acordurile rezultate din mediere sunt durabile și puse în practică de îndată de toate părțile. Spre diferență de relația părților în urma unui proces judiciar, după mediere părțile menţin o relaţie amiabilă şi durabilă, deseori mai bună ca înaintea disputei.
Directiva are aplicabilitatea și în cauzele civile și comerciale trans-frontaliere, în care părțile sunt de acord să-și rezolve diferendul cu ajutorul unui mediator.
Statele membre UE trebuie să asigure legislația necesară în domeniu astfel ca rezultatele unei astfel de medieri transfrontaliere să poată fi puse în executate, în acest sens  Directiva nr. 2008/52/CE conţinând câteva reguli importante:
1.      Obligă statele membre UE să încurajeze pregătirea şi dezvoltarea mediatorilor, precum și adoptarea unor coduri deontologice;
2.       Obligă statele membre UE să adop­te sisteme de control al calităţii serviciilor de mediere;
3.      Dă dreptul oricărui judecător din Comunitatea Europeană, să recomande și să invite părţile să ia cunoștință de procesul de mediere, indiferent de stadiu al procedurii judiciare în care se află cauza.
4.       Dă dreptul oricărui judecător din Comunitatea Europeană să invite părţile să participe la o sesiune de informare privind medierea;
5.      Menţionează necesitatea existenței unui cadru de desfășurare a medierii care să respecte principiul confidenţialității informaţiilor furnizate de părți în medierii;
6.      Stabilește faptul că informaţiilor furnizate de părți în medierii nu pot fi folosite împotriva acestora într-o proce­dură de judecată ulterioară, dacă medierea eşuează;
7.      Pre­vede că mediatorul nu poate fi citat ca martor referitor la infor­maţiile obţinute în cursul procedurii de mediere. De la această prevedere se exceptează situaţiile privitoare la ordinea publică, la asigurarea protecţiei interesului minorului sau cele privitoare la împiedicarea vătămărilori fizice sau psihice a unei persoane. De asemena mediatorul mai poate fi citat ca martor în acele situaţii în care divulgarea conţinutului acordului rezultat în urma medierii este necesară punerii în aplicare a acestuia;
8.      Indică statelor membre să asigure pe durata desfăşurării procesului de mediere, termenele de prescripţie şi decădere, astfel încât părţile să nu fie prejudiciate dacă nu  ajung la o înţelegere și se îndreaptă spre o instanţa de judecată.
Dispoziţiile Directivei trebuiau transpuse în dreptul intern al statelor membre într-un termen maxim de 36 de luni de la data adoptării, adică până la data de 21 mai 2011.
La finalul anului 2010, Viviane Reding, vice-preşedintele Comisiei Europene și responsabil cu justiţia, chiar declara: "Măsurile UE sunt importante pentru promovarea unui acces alternativ şi suplimentar la justiţie în viaţa cotidiană. Sistemele de justiţie dau oamenilor posibilitatea de a pretinde respectarea drepturilor lor. Accesul efectiv la justiţie este protejat în conformitate cu Carta UE a drepturilor fundamentale. Cetăţenilor şi întreprinderilor nu ar trebui să li se îngrădească drepturile doar pentru că le este greu să apeleze la sistemul de justiţie, pentru că nu îşi pot permite acest lucru și nu pot să aştepte derularea procesului sau nu fac faţă birocraţiei."

Regatul Unit al Marii Britanii

In Regatul Unit al Marii Britanii există o foarte veche tradiție a negocierii și medierii. Aici s-au pus bazele acestor metode care au fost mai târziu perfecționate și modernizate în Statele Unite ale Americii.
În Anglia există baze de date moderne despre ofertanții de servicii de mediere și despre asociațiile mediatorilor, medierea este folosită pe scară largă în dispute de toate tipurile civile, comerciale, de familie, penale, unii judecători recomandând cu insistență medierea, lăsând însă părțile să-și aleagă mediatorul, pe care tot acestea îl și plătesc fifty-fifty.
În regatul Unit al Marii Britanii, mediatorul este o persoană neutră și imparțială, cu o pregătire profesională temeinică, respectat în societate și cu un prestigiu neștirbit, membru al unei asociații de mediatori. Una dintre cele mai cunoscute asociație de mediatori din lume și care are sediul în Londra esteCentre for Effective Dispute Resolution - International Dispute Resolution Centre”, care cuprinde specialişti de clasă din domeniul medierii și negocierii.
Procedura de mediere utilizată în cele mai multe cazuri, include o discuție preliminară cu părțile, o analiză de caz și procesul de mediere propriu-zis. Costul unei medieri variază între o mie și câteva mii de lire sterline, uneori putând ajunge și la zeci de mii de lire sterline. Procesul de mediere durează în general între o lună și trei luni, dar există și proceduri rapide care pot dura doar câteva ore.
Acordul semnat de părți urmează o procedură judecătorească specială, numită de rezumat, prin care acordul de mediere devine obligatoriu pentru părți.

Grecia

În Grecia, medierea poate fi aplicată doar în unele domenii, fiind consemnată de legislaţia în vigoare doar cu privire la litigiile comerciale, unde este o fază prealabilă obligatorie la procesul judiciar.
În Codul de procedură civilă elen, art. 208 prevede obligația părților de a face eforturi de soluționare a litigiului prin mediere înainte de a se adresa instanțelor judecătorești. Nu există însă nici o sancțiune pentru lipsa părților de la mediere, motiv pentru care această prevedere nu este întotdeauna respectată.
În anul 2006, a apărul o asociație la nivel național ”Centrul Elen de Arbitraj şi Mediere” care a promovat intensiv arbitrajul și medierea, în prezent acestea fiind folosite din ce în ce mai des.

Danemarca
În Danemarca, medierea este cunoscută de mult timp, fiind reglementată în Codul de procedură civilă într-un întreg capitol, al XXVII-lea. Acest capitol stabilește regulile după care instanțele pot numi la cererea părților un mediator, precum și modalitatea în care administrațiile publice au obligația de a oferi părților mediatori, atunci când este cazul.
Mediatorul este în societatea daneză o persoană integră, cu notorietate, care facilitează părților obținerea unui acord legal asupra disputei lor, fără a avea însă auto­ritatea de a indica sau impune o soluție.

Belgia

În Belgia, legea privind medierea a intrat în vigoare la 30 septembrie 2005, adăugând Codului Judiciar Belgian, capitolul VII - Medierea, după capitolul şase care reglementa Arbitrajul. În Belgia, medierea poate fi folosită în orice tip de cauză (dispută), dar este cel mai frecvent utilizată în litigiile privitoare la familie.
Legea belgiană a medierii distinge două forme ale medierii, respectiv medierea voluntară şi medierea inițiată de către instanţele judecatorești. În ambele cazuri părţile aleg şi plătesc mediatorul, costul unei ore mediere variind 150 şi 400 de euro.
Principiile de bază ale medierii, statuate de către Codului Judiciar Belgian, sunt respectarea secretului pro­fesional şi păstrarea confidenţialitatea de către mediator.

Italia
În Italia, medierea este cunoscută de peste 50 de ani, interesul pentru mediere crescând însă în mod semnificativ în ultimii 10 ani.
În anul 2009, parlamentul italian a elaborat o legislație benefică de susținere a activităților de mediere şi conciliere şi în toate sectoarele sociale.
Noua lege stabilește obligațiile persoanelor care doresc să desfăşoare activități de mediere, dar şi ale institu­ţiilor care doresc să formeze mediatori. Atât mediatorii, cât și formatorii de mediatori au obligația să se înregistreze la Ministerul Justiţiei, să supună controlului acestuia, ministerul având la rândul său obligația introducerii unui sistem transparent de control al calităţii serviciilor de mediere și conciliere.
Conform legii italiene, doar persoanele fizice și juridice înscrise în Registrul de mediatori de la Ministerul Justiției pot efectua medieri, încăl­carea acestei prevederi atrăgând după sine lipsa de forță executorie a acordului obținut prin mediere.

Spania
În Spania, odată cu modificarea Codului Civil şi a Codului de procedură civilă în anul 2005, s-a legiferat medierea în cadrul diferendelor familiare (divorț, încredințare minori, partaj).
Urmare a acestor prevederi legale, dar și ca urmare a implementării prevederilor Directivei CE nr. 2008/52/CE privind medierea în materie civilă şi comercială, s-a creat un climat extrem de favorabil medierii.
În anul 2009, legiuitorul spaniol a elaborat și adoptat o legislație în domeniu în care a definit principiile medierii ca fiind: voluntariatul, neutralitatea, imparțialitatea şi confidenţialita-tea.
Ținând cont de specificul Spaniei, de existența comunităților autonome, legiuitorul spaniol recunoaște prin lege importanța serviciilor de mediere în comunităţile autonome, statuând crearea unor programe de mediere familială la nivel comunitar, subvenţionate de la bugetul de stat şi puse la dispo­ziţia instanţelor judecătoreşti din comunitățile autonome.

Portugalia
În Portugalia, medierea a avut o anumită influenţă, în special, în dreptul familiei, în perioada 1990-2000. În prezent, în Portugalia medierea este definită ca fiind o activitate de interes public, jurisdicţia tribunalelor şi serviciile de mediere fiind coordonate prin iniţiativa tribunalelor şi omologarea acordurilor de de mediere de către instanțe.
După ce în anul 2001 s-a restabilit funcționarea Jude­cătorului de Pace, medierea a început să aibă o importanţă din ce în ce mai mare și a ajuns să fie utilizată la nivel național.
Procesul medierii începe în fața unui Judecător de Pace, în incinta Tribunalului, iar în cazul în care părțile acceptă acest ajutor pentru soluţionarea conflictelor lor, de existând însă nicio obligație legală în acest sens, procesul de mediere se desfășoara înafara Tribunalului. Dacă părțile ajung la un acord, judecătorul de Pace poate omologa acordul printr-o sentinţă.
Un pas important s-a făcut în anul 2006, când Ministerul de Justiție a încheiat un acord cu organizaţiile reprezentative ale angajatorilor şi angajaților, pentru utilizarea medierii și în  conflictele de muncă.
Apoi printr-o ordonanță guvernamentală emisă în vara anului 2007, Ministerul Justiţiei, a reactivat pe poziții moderne activitatea sistemului public de mediere în domeniul familial şi parental, în cazurile de divorţ şi/sau separare a persoanelor.
Tot în anul 2007, s-a legiferat medierea în cauzele penale cu adulţi. În acest caz legea permite aplicarea medierii doar în fază iniţială a procesului penal, ancheta penală și se efectuează sub supravegherea parchetului.

Ungaria

Din anul 2006 până în anul 2009 în Ungaria s-a constat dublarea numărului de cauze, în care părțile, pornind de la invitația judecătorului de a lua cunoștință de mediere, au ajuns să participe la procese de mediere.
 Datorită acestor rezultate pozitive s-a dezvoltat de către Consiliul Naţional al Magistraturii, un proiect la nivel naţional pe o perioadă de un an, începând cu luna martie a anului 2009. Acest proiect s-a desfășurat în trei instanțe regionale (tribunale) și a constat în invitarea lansată de judecători, părților în litigiu, de a avea o întâlnire de informare cu un mediator profesionist. 
Ca urmare a propunerii judecătorului sau la iniţiativa uneia dintre părți, în cazul în care toate părţile au fost de acord, după consemnarea acordului dintre ele, instanţa le invita să ia contact cu mediatorul de serviciu, acesta oferindu-le informaţiile necesare și accesul la lista mediatorilor autorizați.
În cadrul acestui proiect, judecătorul putea suspenda procesul la cererea părților, atunci când acestea începeau un proces de mediere. Dacă din mediere rezulta un acord,  instanţa avea posibilitatea de a-l omologa printr-o sentință de expedient. În cazul unui eșec al medierii, părţile puteau solicita instanţei repunerea cauzei pe rol.
Acest model maghiar este foarte asemănător cu cel legiferat în prezent la noi în țară.

Polonia

În Polonia, medierea nu are o tradiție, dar a facut pași importanți în ultimii 10-15 ani.
 Asociațiile profesionale ale mediatorilor au primit ajutaore semnificative atât de la UE, cât mai ales de la organizațile canadiene și americane de mediere.
Există listă de mediatori autorizați , programe de informare a populației cu privire la serviciile de mediere și o legislație în domeniu adoptata in ultimii trei ani.

Bulgaria
În Bulgaria medierea a beneficiat de o implementare prodigioasă formată din USAID, Comisia americano-bulgară de schimburi educaționale Fulbright şi Gruparea Europeană a Magistraţilor (G.E.M.M.E.) cu sediul la Paris.
Mediatorii din Bulgaria au lansat ideea creării câte unui Centru de conciliere şi mediere de pe lângă fiecare judecătorie, mediatorii făcând pentru o perioadă de timp voluntariat la sediul acestora. S-au creat astfel premizele elaborării unor  reguli de participare a mediatorilor şi a judecătorilor-mediatori la programul național pentru mediere.
Ulterior s-a elaborat o listă de mediatori voluntari care îşi ofereau serviciile conform unor orarelor stabilite de Asociaţiei Profesională a Mediatorilor din Bulgaria. Chiar și angajaţii judecătoriilor au acceptat să facă voluntariat în cadrul acestui progra­m de implementare a medierii.
În prezent Centrul Bulgar de Mediere şi Conciliere îşi desfășoară activitatea cu peste 50 de mediatori. Asociaţiei Profesională a Mediatorilor din Bulgaria împreună cu Centrul Bulgar de Mediere şi Conciliere promovează colaborarea cu judecătorii, barourile de avocați şi asociația  consilierilor juridici pentru implementarea pe scară mai largă a medierii și negocierii ca alternative la procesele judiciare. Cele două asociații profesionale doresc o implicare mai energică și de lungă durată a Ministerului de Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, care să asigure cadrul material şi financiar necesar dezvoltării medierii în țara vecină.

România
În România, urmare a Directivei nr. 2008/52/CE, a fost adoptată Legea nr. 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 a medierii.
În România s-ar putea adopta un proiect pilot în mai multe instanțe de fond (Judecătorii și Tribunale), în care judecători să sfătuiască părțile în litigiu, la prima înfățișare sau odată cu prima citație, să aibă o întâlnire de informare cu un mediator profesionist. 

Ucraina

În Ucraina s-a propus în anul 2008 un proiect de lege, în conformitate cu prevederile Directivei nr. 2008/52/CE, dar acesta nu a fost adoptat, singura formă reglementată de soluţionare alternativă a disputelor fiind arbitrajul comercial intern și internaţional. Medierea  nu are încă elaborată și adoptată o legislație care să permită practicarea legală.
Medierea se poate aplica în cauzele comerciale și civile fără a exista reglementări legale aleme­dierii, rezultatul acesteia îmbrăcând forma unor acorduri, care trebuie să respecte legislația ucraineană.
Costul unei medierii în Ucraina poate varia de la sume mici de ordinal a câteva sute de dolari SUA până la mii sai chiar zeci de mii dolari SUA, durata unui  proces de mediere variind între câteva săptămâni și căteva luni.
Însă și în Ucraina medierea este mult mai rapidă și mai ieftină decât procesele judiciare care, în general pot dura ani de zile .
Deși în 2006, a existat o tentativă de implementare a medierii în procesele penale, acesta nu a fost susținută societatea civila. Un prim pas în apariția unei legislații în domeniul medierii și a creării unui cadru social proprice s-a făcut în anul 2008, prin apariția Centrului Ucrainean de Mediere - UMC, organizație care s-a făcut remarcată în plan social prin promovarea medierii la nivel național.            

Mediatorul, un arhitect al consensului

postat 4 nov. 2012, 13:03 de Mediatori Negociatori   [ actualizat la 4 nov. 2012, 13:04 ]

                                                                                           de Zeno Șuștac

Medierea a apărut din necesitate şi in România, justiţia fiind sufocată de numărul mare de dosare iar cei care au de suferit sunt chiar „consumatorii” actului de justiţie. Cetăţeni europeni cu drepturi, aceştia vor putea încerca şi altceva şi anume medierea.

Dincolo de avantaje, statistici şi recomandări, de interes pentru cei ce apelează la mediere este persoana mediatorului, cel în care părţile sunt încurajate să aibă încredere, atât la nivel profesional cât şi la nivel uman.

Profilul acestui specialist al unei profesii relativ recente cuprinde caracteristici importante: acesta este un intelectual în adevăratul sens, cu experienţa profesională şi cu bună reputaţie, calificat să intervină în conflict şi să-l gestioneze în aşa fel încât să existe premisa ajungerii la o înţelegere. Aşa cum şi-o doresc părtile şi nu cum şi-o imaginează un judecător sau un avocat.

Prejudecăţile unora îl văd ca fiind un jurist de marcă în timp ce aşteptările altora îl asimilează unui învaţat cu principii puternice de viata. Puterea părtilor nu e dată de puterea legii ci de forţa întelegerii pe care aceştia sunt dispuşi să o construiască iar mediatorul are ştiinţa de a transforma neînţelegerile pasagere în inţelegeri durabile.

În stil propriu, defineam recent mediatorul ca fiind : „un arhitect al consensului, investit cu increderea celor care nu mai au încredere unii în alţii.” Nu am putut să nu remarc deranjul cauzat în ultimii ani de apariţia unui profesionist care caută să aplaneze dispute şi să normalizeze relaţii într-o societate, şi aşa framantată de prea multe conflicte. Cutuma care a îndraznit să o cutremure mediatorul a fost aceea că abordarea conflictuală nu este benefică pentru cei implicaţi în conflicte însă acest lucru a deranjat lumea celor care işi asigura un trai tihnit din generarea conflictelor, în detrimentul clienţilor lor şi in avantaj propriu.

Mediatorul nu este doar o solutie atunci când se prefigurează dispute care s-ar putea transforma în ani de procese în instanţă cu final imprevizibil dar cu cheltuieli mai mult decât previzibile, ci este primul specialist la care trebuie apelat în situaţii de acest gen.

Demolarea unui mit: Instanţa de judecată e calea, adevărul şi viaţa

postat 4 nov. 2012, 13:01 de Mediatori Negociatori

de Zeno Șuștac

Când tentaţia de a da pe cineva în judecată atinge cote ridicate, să ne găndim întâi ce inseamnă asta pentru noi şi nu pentru celălalt! Şi când spun celălat, mă refer la partea adversă, omul cu care ne vedem preţ de o clipă, suficient pentru a-i ocoli privirea şi de care nu ne apropiem la o distanţă mai mică de zece metri. Şi asta la fiecare termen stabilit de instantă, pâna ce hotărârea judecatorească ne va desparţi.

Propriile alegeri ne ghidează propriile decizii. De multe ori purtăm vina de a nu avea nicio vină dar de a ne afla în locul şi la momentul nepotrivit, la fel de neinspiraţi ca şi cei cu care insistăm să avem divergenţe. Drumurile vieţii sunt drumuri anevoioase, care nu ne oferă niciodată garanţii sau un cec în alb pe care scrie „timp îndeajuns”. Momentele noastre cele mai bune trec neobservate, reflectoarele fiind mereu aţintite de noi asupra lucrurilor care nu merg aşa cum sperăm.

Şi toate acestea pentru că suntem prea ocupaţi în a demonstra că vinovaţii sunt ceilalţi. Irosim fără remuşcări ani din viaţa noastră pentru a simţi gustul victoriei într-o sală de judecată. Sala în care au fost de-a lungul timpului mii de alţi oameni, cu aceleaşi trăiri şi aşteptări. Dar sălile au auzit de nenumarate ori răbufniri nervoase, sincere, de felul „mor cu dreptatea în mana dar nu mă las”, „să dea legea ce e drept” sau „îi arăt eu cu cine s-a pus”. Uneori inexpresivele săli au văzut şi auzit, generaţii întregi din aceeaşi familie, aflate obsesiv în căutarea dreptei şi justei soluţii oferite de judecător. Iar ea, nu a venit niciodată sau a fost anunţată mult prea târziu.

Sub roba de judecător se ascund oameni obişnuiţi, cu aceleaşi nevoi, trăiri şi drame ca ale noastre. Noi îi vedem însă ca fiind fiinţe infailibile şi atotştiutoare, ne imaginăm că aceştia nu pot avea zile nereuşite şi că noi suntem centrul universului lor. Avem o plăcere încă neînţeleasă de a-i desemna să preia controlul asupra propriilor noastre destine, în timp ce noi refuzăm să ne asumăm responsabilitaţi.

Avocaţii ne par copii fidele ale irepetabilului Einstein, avand doar o infăţişare uşor diferită. Le sorbim fiecare cuvânt, savuram fiecare gest al lor din sala de judecată atunci când ne pledează cauza, omiţând aspectul esenţial că şi ei sunt plamădiţi dintr-un material similar cu al nostru.

Ajungem să ne petrecem timpul în mod îndărătnic în tribunale, invocând supremaţia dreptăţii noastre asupra adevărului adversarilor noştri.

Prezenţa netulburată şi inexpresivă în sala de judecată poate fi un mod de viaţă şi chiar este pentru mulţi împătimiţi ai ruletei juridice. Până la momentul în care realizează ce au irosit în toţi aceşti ani încrâncenaţi, presăraţi cu expertize, audieri de martori, casări cu trimitere şi amânări de pronunţare: s-au irosit chiar ei!

Vor răspunde ca nu aveau de ales, că era singura cale şi că vor deschide un nou proces, sfatuiţi de un alt specialist al dreptului, după o analiză susţinută a cauzei deja pierdute. Nu îi voi contrazice, era singura cale văzută de ei dintre atâtea căi posibile. O cale a anilor pierduţi în rutina istovitoare a unei mentalităţi colective nesănătoase.

Chiar daca pentru unii justiţia a devenit o noua religie, cu mai multă adrenalină decât cea clasică, mă văd nevoit să nu iau parte la acest ritual. Am de rezolvat câteva neînţelegeri care mă apasă, mă îndrept spre sala de mediere de unde în câteva ore voi pleca cu lucrurile rezolvate în mod durabil, cu implicarea mea directă. Totuşi, să ma anunţaţi şi pe mine din ce motiv s-a amânat astăzi cauza voastră!

Medierea: hai să ne imaginăm ...

postat 4 nov. 2012, 12:59 de Mediatori Negociatori   [ actualizat la 4 nov. 2012, 12:59 ]

de Zeno Şuştac si Lucian Ristea

O privire analitică asupra scenei europene a medierii poate oferi adevărate revelaţii pentru observator, fie acesta iniţiat sau nu. Descoperi uşor o lume dinamică şi diversă, plină de energie şi dorinţă de experimentare. E un teritoriu încă nemarcat pe deplin, în căutare de soluţii şi identităţi consacrabile, în care necesităţile obiective ce impun medierea ca metodă alternativă de rezolvare a conflictelor din varii domenii tind progresiv să îi atribuie acestui procedeu şi calificativele de modern, natural, chiar optim. Diana Wallis, o personalitate excepţională a scenei politice britanice şi a Parlamentului European, pe care l-a părăsit din poziţia de vicepreşedinte în ianuarie trecut, declara la un moment dat în plenul prestigiosului for că "justiţia tradiţională pare de-a dreptul medievală comparată cu medierea". Doamna Wallis nu făcea decât să remarce tranziţia istorică a ceea domnia sa, fostă avocat de succes în baroul londonez, numea "accesul transfrontalier la justiţie" al părţilor, chemate să ajungă de bună-voie şi pe baza propriilor interese la un acord, un acord văzut ca un act autentic de justiţie în condiţiile obţinerii acestuia prin mediere.

În Europa diversele organizaţii şi companii specializate în mediere cresc numeric şi în importanţă aproape cotidian. Una dintre primele probleme concrete de care s-au lovit cetatăţenii continentului unit, absolut remarcabile prin caracterul oportun al medierii în pofida apelului la justiţia tradiţională, a fost cea a soartei copiilor părinţilor despărţiţi sau divorţaţi, având reşedinţe în ţări diferite. E uşor să ne imaginăm cazuistica impresionantă, deşi aproape necunoscută, în cazul cetăţenilor români. Valul imens de imigraţie, care a avut mult prea des ca efect destrămarea unor familii şi punerea sub semnul întrebării a destinului atâtor şi atâtor copii, e un fenomen investigat public mai ales în scopuri electorale, departe de idealurile umaniste autentic europene. E un alt teatru de luptă pentru imagine în care România, la o analiză scrutătoare, pierde cotidian. În Olanda sau în ţările nordice există de mulţi ani organizaţii de mediatori specializaţi în abordările transfrontaliere, perfect pregătiţi să acorde asistenţa necesară, cu prioritatea clară a binelui minorilor statuată ca principiu de acţiune. Ne putem imagina un corp de mediatori români excelent pregătit, capabil şi dispus să îşi defăşoare activitatea în acest univers special şi quasi-tăcut, chiar ascuns, al imigraţiei generatoare de conflicte familiale ?

La Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statul român pierde de ani îndelungaţi proces după proces. Speţele durează foarte mult, petenţii aşteaptă îndelung "dreptatea", venită adesea sub forma unor adevărate note de plată care obligă România la achitarea unor despăgubiri, cu efectul dublu al neasumării responsabilităţii - banii se extrag din bugetul public - şi al degradării simultane a aceleeaşi imagini care ne costă atât de mult pe plan extern. Asta ca să nu mai pomenim că se întâmplă ca, uneori, petenţii la CEDO, nu puţini cetăţeni ai altor state reveniţi la bătrâneţe în România, să nici nu mai apuce în viaţă rezoluţia acestui prestigios dar supraaglomerat decident juridic. Va putea duce, oare, dezvoltarea medierii în Europa şi, prin efect direct, în România, la apariţia primelor cazuri în care statul să îşi desemneze reprezentanţii în medieri premergătoare transferului cazurilor la CEDO ? Va înţelege vreodată puterea de la Bucureşti că medierea oferă o alternativă binevenită la îndelung mediatizatele şi ades remanent nesatisfăcător "rezolvatele" procese de la CEDO ?

Doamna Diana Wallis spunea la o conferinţă europeană dedicată medierii transfrontaliere că acest procedeu sintetizează "gândirea europeană însăşi, medierea având pe viitor un rol sigur în cultura dreptului european". Fără a ne face vinovaţi de exces de entuziasm, dăm din nou frâu liber imaginaţiei. Am putea trăi ziua în care o dispută atât de veche şi intensă cum e cea dintre Bucureşti şi Moscova, pe tema Tezaurului României confiscat de bolşevici după primul război mondial, să poată fi abordată într-un proces de mediere între părţi, această soluţie fiind de departe preferabilă în locul negocierilor evident eşuate sau al unui proces internaţional în care balanţa de forţe ar fi neclar echilibrată ? Ne dorim prea mult, visăm prea departe ? Nu credem. Ar putea exista mediatori capabili să se aşeze între Bucureşti şi Moscova pe acest subiect, cu scopul declarat de a facilita un acord ? Hai să ne imaginăm: o organizaţie tot mai asaltată de întrebări stânjenitoare in ultimele două decenii, cum este ONU, care continuă să întreţină mai mult sau mai puţin eficacele organizaţii desfăşurate sub egida sa, poate şi ar trebui să organizeze propriul său corp de mediatori specializaţi în conflicte transfrontaliere. Medierea incumbă din însăşi raţiunea de a fi a forului mondial, dar nu se regaseşte într-o formă organizată în acest cadru. Dar încă nu s-a gândit nimeni ca Uniunea Europeană să organizeze şi să pună la lucru un corp propriu de mediatori, dedicat disputelor transfrontaliere ale cetăţenilor sau persoanelor juridice din statele membre ori, de ce nu, chiar unor conflicte din interiorul acestora, atunci când părţile şi-ar dori-o. CEDO, sau Tribunalul de la Haga, ca să dăm doar două exemple, justiţia tradiţională - mereu în robă, mereu lentă şi costisitoare, cu soluţii adesea rigide, cu justiţiabili mai mereu nemulţumiţi - are alternative. Încet, dar sigur, cultura europeană, adică a unui continent îmbătrânit în conceptul de conflict, începe să impună un mecanism binevenit, o soluţie simplă şi elegantă: medierea.


Analiza - Un nou Big Bang în mediere

postat 4 nov. 2012, 12:57 de Mediatori Negociatori

de Zeno Şuştac şi Lucian Ristea

Faptul că medierea a devenit o metodă alternativă de rezolvare a conflictelor, ADR, cu o dinamică extraordinară a dezvoltării şi implementării, mai ales în ţările occidentale, e incontestabil. Medierea se inserează cu naturaleţe în resorturile culturale, de civilizaţie ale variilor societăţi în care disputele sunt recunoscute, analizate şi privite în primul rând ca prilej de dezbatere, de negociere, fie directă, fie asistată - aşa cum se petrece în cazul angajării unui mediator. A devenit limpede pentru orice observator că evitarea, atenuarea sau rezolvarea unui conflict înafara curţilor de judecată e o componentă comportamentală necesară şi inevitabilă pe viitor. Dar, care este acest viitor al aşa numitelor modalitaţi ADR ?

Pe 4 şi 5 octombrie trecut, la Singapore, a avut loc o Conferinţă internaţională dedicată metodelor ADR, cu accent pe viitorul acestora. În Auditoriumul Curţii Supreme singaporeze, domnul Michael Leathes, fost director şi acum preşedinte de onoare al Boardului Insitutului Internaţional de Mediere, a susţinut o prezentare intitulată "Viitorul ADR pentru anul 2020". Documentul merită nu doar o amplă prezentare, dar şi o analiză pertinentă, pornind de la premisa că oferă un excelent prilej mediatorilor români de a se conecta la curentul de gândire şi tendinţele de acţiune occidentale, de a "arde" câteva etape în drumul firesc al implementării medierii în practica societăţii româneşti.

După ce constată - şi noi am spune că redescoperă, asemeni atâtor altor cercetători - că ceea ce numim astăzi generic ADR are rădăcini istorice adânc identificabile în epoca de dinainte de Christos, pe meridiane diverse, domnul Leathes identifică momentul de aur al primului Big Bang al ADR: Conferinţa Naţională asupra "Cauzelor Insatisfacţiei Populare faţă de Administrarea Justiţiei", desfăşurată timp de două zile, în aprilie 1976, în capitala statului american Minnesota, Saint Paul. Cum titlul conferinţei reflecta fidel pe cel al unei lucrări prezentate cu şapte decenii înainte, în acelaşi oraş, de cel care avea să devină decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Harvard, profesorul Nathan Roscoe Pound, spiritul practic al americanilor avea să înscrie în istorie evenimentul drept Conferinţa Pound. Practic, actul de naştere al ADR în înţeles modern a fost semnat de doi oameni, un jurist şi un profesor universitar, judecătorul Curţii Supreme a Statelor Unite, Warren E. Burger, care a prezentat lucrarea "Agenda pentru 2000, AD - Nevoia de Anticipare Sistematică", şi de Frank Sander, de la aceeaşi Universitate Harvard, un adevărat vârf de lance în dezvoltarea teoretică şi aplicativă a ADR, cu tema "Perspective ale Justiţiei în Viitor". Profesorul Sander sugera în 1976 că, până în 2000, tribunalele aveau să îşi extindă activitatea, că aveau să adopte progresiv mecanisme cum ar fi medierea sau cercetarea specifică pentru determinarea elementelor concrete, specifice diverselor speţe. El a numit toate aceste mecanisme "căi alternative de rezolvare a disputelor înafara curţilor de judecată". Astfel a luat naştere acronimul ADR, genericul sub care se acumulează în zilele noastre o multitudine de demersuri interdisciplinare, atâtea speranţe şi viziuni aplicabile în practică de dezvoltare şi utilizare a unei discipline încă noi, toate abordate pe baza concluziei judecătorului Warren Burger, formulate cu 36 de ani în urmă: avem nevoie de o anticipare sistematică, ştiinţifică, analitică a fenomenului. Altfel, avertiza profesorul Sander, riscăm să simţim efectele frustrante ale "cantonării ucigătoare în status quo", ale autosuficienţei generatoare de lentori inexcuzabile.

Revenind asupra prezentării domnului Michael Leathes de la Singapore, să subliniem ideea centrală a acesteia: după peste trei decenii de dezvoltări paralele în diverse ţări ale lumii, după succese notabile în plan teoretic, academic, metodele ADR au nevoie acum de mobilizarea la acţiune sistematică, globală, pe criterii unanim acceptate şi implementate. Şi toate acestea pornind de la înţeleapta platformă sugerată de cunoscutul proverb japonez care spune că "viziunea fără acţiune este visare cu ochii deschişi, iar acţiunea fără viziune este un coşmar".

Vom recunoaşte imediat, în România, valoarea legaturii între viziune şi acţiune, între gând şi faptă, cum am spune noi, aplicabilă în atât de multe domenii. Ne propunem, însă, să rămânem în spaţiul fascinat al ADR, în primul rând al medierii. Vom continua, în seria textelor dedicate acestui subiect, prezentarea şi, în final, analiza proprie a ideilor propuse de Michael Leathes, cu convingerea că dacă în disciplina abordată se face trimitere la un nou şi necesar Big Bang, ca moment distinct al devoltării, unele dintre acestea ar putea provoca binevenite, chiar necesare "mini-banguri" cititorului interesat. Aşadar, va urma.


Medierea in Romania - vedere din interior

postat 28 feb. 2012, 11:57 de Mediatori Negociatori

de Constantin A.Z. Ciurel


Primii pasi si un plonjeu

Eu am venit in mediere pe o cale sinuoasa dar luminoasa, plina de capcane dar mustind de informatii, indicii si credinta. Cred ca asa a vrut Dumnezeu, sa vin bine pregatit.

Am invatat mai intai legile lui Dumnezeu, atestate prin licenta in Teologie si legile Cuvantului  la Filologie, licenta in drept si legile Omului, implinind triada legilor ce stau la baza societatii umane. Prin studiile aprofundate din domeniul negocierii comerciale (bazata pe cutumele manipularii banului) am pasit temeinic in domeniul rezolvarii amiabile a diferendelor.

Desi firea mea a fost inclinata la inceput spre concurenta loaiala si combat deschis fara tertipuri si tactici malitioase, am trecut, in cei peste 50 de ani de viata, prin multe stari comportamentale. Uneori am fost nevoit sa ma retrag intr-o asteptare activa, alteori sa fac atacuri surprinzatoare sau sa-mi conturez conduite contondente, uneori negative, dar dupa ce am parcurs toate starile ciclice initiatice descrise mai sus si nu numai acestea, am ajuns in clipa patrunderii mele in mediere, la intelepciunea conform careia mai bine pierzi o batalie decat un prieten adevarat.

Din acest punct voi incerca sa va proiectez filmul evenimentelor la care am luat parte din clipa in care am devenit „mediator autorizat”, amintindu-le la inceput cu placere, pe cele doua doamne care mi-au pus in mana uneltele medierii, unelte pe care le aveam in inima de mai mult timp, doamna Daniela Popoviciu si doamna Ioana Marin, devenita acum prin casatorie, Stoica. Le multumesc.

Voi continua prin a le multumi celor care prin sfaturile lor mi-au reliefat si conturat diversele modalitati de abordare a medierii, multi dintre ei modelele de „asa da”, ultimii modele de „asa nu”. Iata numele lor: William Ury, Bill March, Irena Vanenkova, Adi Gavrila, Anca Ciuca, Elena Bustea, Zeno Sustac, Mihai Munteanu, Silviu Erusencu, Ion Dedu, Andreea Raut, Dragos Marian Radulescu, Alina Gorghiu, Mugur Mitroi si cu voia dumneavoastra, ultimii aparuti Constantin Asofronie si Marina-Ioana Alexandru.

Aici insa incep sa descriu zborul meu deasupra „poienei” in care si-au facut cuib si cucii medierii din Romania.

Ma asteptam sa gasesc in mediere un spirit profund colegial, de ajutor reciproc si de intelegere intre mediatorilor. L-am gasit la cei mai multi dintre mediatorii vizibili care intr-un fel sau altul influenteaza destinele profesiei. Am gasit grupuri mai mici sau mai mari de mediatori asociati pe criteriul ”am urmat aceiasi scoala” (ProMedierea, Medierea.ro, Formare in Mediere Mugur Mitroi, etc.), pe criteriul profesiei anterioare (avocati-mediatori, psihologi-mediatori), pe criteriu teritorial, sau pur si simplu in jurul unor veleitari care doresc sa-si treaca pe cartea de vizita titulatura de „Presedinte al...”.

Marile asociatii precum UNMR, UCMR sau Colegiu au la baza lor bune intentii si atitudini colaborative. Exista insa cativa veleitari care prin diverse manevre dolosive si prin crearea unor mici asociatii satelit, incearca sa mentina o stare de incordare si diviziune, spre a beneficia ei, conform principiului „divide et impera”.

Aceaste „minus personalitati” si „asociatiile lor de acoliti” au incercat si inca mai incearca, de cate ori cred ca li se iveste ocazia, sa puna piedica celorlate asociatii ce reprezinta majoritatea mediatorilor, in actiunea lor de organizare corecta si viabila a breslei.

Desi aparent aceasta fractiune minoritara a castigat o batalie la sfarsitul anului trecut, la sedinta din „vinerea lor neagra”, cand printr-o convocare gresit formulata s-au reunit reprezentatii asociatiilor cu adevarat reprezentative, au primit prima lor lectie de democratie si reprezentativitate. Voi reveni cu amanunte.

Am participat, inca din prima zi a vietii mele de „mediator autorizat”, la majoritatea manifestarilor din breasla, mai putin la cele care erau prohibitive prin preturile exagerate cerute de organizatorii onerosi. Am intalnit peste tot o atmosfera de competitie semi-loiala, greu de inteles pentru mine si am incercat sa analizez toate aspectele acestei stari de fapt spre a descoperii care sunt motivele ei profunde.

Prima manifestare majora la care am participat, „Scoala de vara” organizata de Colegiul Mediatorilor, a fost pentru mine un exemplu de buna organizare, o ocazie de efervescenta intalnire cu alti mediatori, un schimb liber si lin de idei si experiente. Daca experientele mele pe taramul medierii din Romania ar fi fost toate ca aceasta, acest text nu vedea lumina tiparului, nefiind motivat si intemeiat pe constatari reale. Asa ar trebui organizate toate evenimentele breslei, cu costuri reduse, cu atmosfera destinsa si lucrativa. Reteta ar trebui promovata.

Polul opus este reprezentat de un curs inaborbabil pentru mine, nu din prisma sumei cerute pentru participare, sase mii lei, ci datorita modul de limitare a accesului, exclusivist si de casta, mod care nu ar trebui tolerat de Consiliu. Nu il nominalizez, deoarece mediatorii vor sti despre ce vorbesc si asta este suficient.

La Conferinta GEMME de la Craiova, am avut la inceput un sentiment de discomfort creat de o aparenta impartire a salii pe tabere, judecatori/mediatori, mediatorii din Craiova/ restul mediatorilor, organizatori/aripi ale organizatiei organizatoare emigrate din aceasta. Ulterior, am uitat de aceste aparente divizari, cand l-am cunoscut si m-am imprientenit cu Bill March, am cunoscut-o pe „Doamna GEMME”, Beatrice Blohorn-Brenneur, pe Irena Vanenkova, m-am imprietenit cu Eric van Elengen, simpaticul si tot odata sobrul judecator olandez și Giovanna Di Bertolo, judecatoarea din Florenta si am avut ocazia de a primii in mod subtil si prietenesc o noua initiere de la Anca Ciuca.

Dupa Craiova, dupa acea discutie cu Anca Ciuca, alte scurte dar lamuritoare discutii cu trei dintre membrele Consiliului de atunci si mai multe discutii cu Zeno Sustac, m-am hotarat sa il sustin pe Zeno in campania pentru Consiliu. Ulterior am acceptat postura onoranta oferita de UNMR, de a fi membru al Comisiei de numarare a voturilor la alegeri.

Structura Comisiei al carei membru eram, dar si cea a Comisiei observatorilor cu care am colaborat, oglindea intreg spectrul asociatiilor profesionale. Am gasit in ambele comisii o atmosfera de lucru normala, mi-am facut chiar noi prieteni si cand spun prieteni, nu spun „amici” sau „tovarasi de palavre„. Sigur ca au existat si cu aceasta ocazie tot felul de incercari de ingerinte externe, presiuni sau provocari si am sa va dau in continuare un exemplu.

Am sustinut cu aceasta ocazie impreuna cu o colega de Centrul Mediatorilor din Constanta, faptul ca cei ce voteaza sunt mediatorii, iar nu formele de exercitare si ca atare nu poate fi obligat un mediator, persoana fizica, sa aplice pe votul sau stampila formei de exercitare unde practica profesia de mediator. S-a mentionat acest lucru si in procesul verbal. Comisia in majoritatea ei a hotarat insa invalidarea voturilor fara stampila aplicata, iar noi ne-am supus deciziei, deoarece asa se procedeaza in democratie. Au fost insa candidati care au venit sa voteze la sediul Consiliului si care s-au manifestat, eufemistic vorbind, intr-un mod putin civilizat fata de Comisie.

Ce a fost socant insa pentru toti membrii comisiei a fost numarul exagerat de mare de voturi prin curier, care avand partea detasabila lipita in interiorul votului au trebuit sa fie anulate. O colega din Comisie a povestit ca a printat acasa un buletin de vot asemanator cu cel tiparit pentru alegeri, avand acelasi text tiparit si l-a rugat pe fiul ei aflat la scola in primele clase, sa-i arate cum trebuie lipit buletinul, iar acesta dupa ce a citit textul i-a aratat imediat cum trebuiat lipit in mod corect votul.

Este evident cat de simplu era sa citesti cateva fraze si apoi conform acestor indicatii sa lipesti buletinul de vot astfel ca partea detasabila sa ramana afara pentru a putea fi detasata. Cu toate acestea au fost peste 300 de mediatori, oameni cu licenta si cursuri de initiere in mediere, care au lipit partea detasabila in interiorul buletinului de vot. Judecati Dvs. si spuneti daca nu ar fi necesara retragerea autorizarii pentru „lipsa de comunicare intre neuronii proprii” ?

Au fost si cateva zeci de colegi care au aplicat diverse stampile din alte profesii precum: notar, avocat, expert s.m.a. Stampilele, insa le apartineau, gresala fiind de inteles. Dar au existat unii care au incercat sa ne pacaleasca, utilizand stampila unui coleg si obturand numele acestuia. Nu ar fi normal ca acesti ”pacalici/pacalitori„ sa fie scosi din profesie pe usa din dos ?

Inapoi la inceputuri

Aceasta stare de lucruri cred ca isi are originea in inceputurile medierii, nu doar de la noi, ci in chiar inceputurile medierii ca procedura ADR in lume. Nu a existat, de la inceput, un model unitar de initiere, un mod clar conturat de practica a profesiei si nici un proiect cu o tinta inalta si precisa. Medierea nu a pornit la drum avand in bagajul sau bastonul de maresal, ci avand un orizont limitat, de optiune sau alternativa. A strabatut un drum sub furcile claudine ale unei profesii si proceduri de rang secund.

Ar fi timpul in opinia mea, ca medierea si mediatorii sa-si reevalueze pozitia si sa renunte la definitii precum „alternativa” sau „optiune” si la pozitii de asteptare. Sa renunte la a solicita framituri de la masa justitiei. Asta cu privire la mediere in general, oriunde pe planeta.

La noi, in Romania insa, exista si alte motive care au dus la situatia actuala.

Mai intai s-a pornit din trei directii diferite, cu ajutor extern diferit, cu modalitati diferite de abordare a procedurilor. Apoi s-a transformat formarea mediatorilor intr-o afacere de casta, care a creat un monopol si a incercat si inca incearca sa limiteze drastic accesul oricui la aceasta activitate.

Apoi aceasta casta, in loc sa promoveze politici de finantare a cursurilor din fonduri europene, din sponsorizari sau parteneriate, s-a limitat la a realiza venituri si as apara pozitiile cucerite, in detrimentul celor formati.

Cu acest tel de a produce venituri, a fost exclusa orice modalitate de selectare initiala a cursantilor, fapt ce a dus si el la situatia actuala.

Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul multora dintre formatori, care nu au accesat aceasta onoranta functie ca urmare a unui parcurs normal pentru o astfel de pozitie egala cu cea a unui conferentiar universitar, daca nu chiar a unui profesor universitar. Cunosc formatori cu evidente calitati si abilitati, unii care chiar detin si un titlu universitar, majoritatea insa s-au complacut in acesta „goana dupa aur”.

Cea ce a fost de-a dreptul socant pentru mine, a fost insa agresivitatea si badarania unori auto-intitulati lideri de opinie, tolerati din motive obscure in cadrul breslei noastre.

Acestia s-au purtat permanent dupa principiul „cine nu este cu noi, este contra noastra” si au promovat o politica de grup agresiva de tip ”divide et impera”. Niste mici-dictatori cu ifose de intelectuali, care agreseaza societatea romaneasca din pozitiile lor de auto-alesi lideri de grup, legitimandu-se ca mediatori. Acestia fac cel mai mare rau medierii in Romania si imaginii mediatorilor romani in Europa si in lume.

Mi-a fost dat sa intalnesc, printre cei peste 200 de mediatori pe care am avut ocazia sa-i cunosc personal, oameni cu mult bun simt, cu o cultura bine structurata, cu o suma de calitati care ii recomandau ca buni mediatori, erau majoritari. Mi-a fost dat insa sa cunosc si cativa care pareau ca poseda toate „calitatile” necesare pentru a li se retrage autorizatia de mediatori sau in cazul unora si cea de formator. Iata, spuse aleator, cateva dintre aceste calitati : ingamfare, carierism, avaritie, simonie, egoism, stari de furie necontrolate, badaranie si ma opresc aici, desi mai sunt si altele.

Cred ca pana in prezent, prin lipsa oricaror criterii de selectare a celor ce au urmat cursurile de mediere, mai putin criteriul pecuniar, au patruns in profesie o suma de indivizi care prin modul lor de comportare si prin aparitia lor in public in calitate de mediatori, aduc grave atingeri imaginii acestei profesii aflate, nu la inceput de drum, ci intr-o infundatura, din care mediatorii „buni” sunt chemati sa o scoata. Este imperios necesar sa strangem randurile si sa ne facem singuri curatenie in „ograda”.

Cu siguranta este timpul curateniei si al reevaluarilor.

Trebuie convocata o Conferinta a mediatorilor practicanti, care sa aprobe un Statut al profesiei, un Cod deontologic, un Regulament de Organizare si Functionare a Consiliului si un Buget de venituri si cheltuieli al acestuia.

Prin Statutul profesie trebuie instituită o Comisie de evaluare a cursurilor si formatorilor, o comisie din care sa faca mediatori practicanti cu contributii majore la dezvoltarea medierii, cu o moralitate dincolo de orice dubiu si fara interese in organizatiile de formare.

Trebuiesc stabilite standarde de admitere in profesie, atentie in profesie iar nu la cursuri. Daca cineva doreste sa faca un curs de mediere este absolut liber sa o faca, fara ca acest lucru sa aduca atingere breslei noastre. Daca insa doreste sa fie autorizat si sa practice profesia de mediator, in mod obligatoriu trebuie sa indeplineasca niste conditii minime, altele decat licenta si cei trei ani de vechime in munca.

Numai astfel vom putea avea o breasla la care calitatea, iar nu cantitatea va conta.

Chiar este nevoie de unitate in diversitate.

Trebuie sa renutam la pozitiile antagonice si trebuie sa colaboram toti la mai bine le medierii in Romania. Pentru a putea sa alegem dintre mediatorii autorizati pe hartie si in Tablou, pe aceia care chiar practica si merita sa practice medierea.

Trebuiesc adoptate o serie de criterii obiective care sa-i identifice pe cei care traiesc din mediere de cei care se afla in treaba prin aceasta profesie.

Trebuie sa alegem graul de neghina si abia apoi sa macinam graul, iar cu faina sa framantam si sa coacem painea alba a medierii.

 

OPINIA ASUPRA VIITORULUI CONSILIU DE MEDIERE

postat 28 sept. 2011, 22:29 de Mediatori Negociatori   [ actualizat la 12 nov. 2011, 01:47 ]

publicat de Constantin Augustin C. Zbora

 
     In opinia mea, noul Consiliu de mediere  trebuie sa aiba un proiect unitar de dezvoltare si implementare a medierii cu un traiect si etape bine stabilite. Cred ca la finele celor doi ani de mandat Consiliu de mediere in Romania trebuie sa existe minimum 20.000 de absolvenți ai cursurilor de mediatori, din care cel putin 5.000 activi si minimum 3.000 sa profeseze in mod efectiv DOAR medierea.
     Pentru ca acest deziderat sa fie dus la indeplinire trebuiesc adoptate standarde si modalitati de examinare noi, flexibile, atat pentru formatori, cat si pentru mediatori. Este evident ca daca dorim sa formam si sa specializam in Romania in doi ani, peste 10.000 de mediatori, vom avea nevoie ca in primele trei-patru luni de mandat sa acreditam cel putin alti 100 de formatori noi si cel putin 30 de organizatii care sa formeze mediatori. Cand la finalul acestui plan vom trage linie si vom aduna vom avea o alta perspectiva asupra medierii in Romania, cei 5.000 de mediatori activi putand sa aiba intre 50.000 si 100.000 de medieri pe an .
     De asemenea trebui sa se creeze o noua perspectiva asupra surselor reale de clienti. Nu mai trebuie sa privim cu jind doar la instantele judecatoresti si sa asteptam sa ne paseze cate o cauza . Trebuie sa gasim si sa pregatim noi nise de piata in domenii precum: industria, comertul en-gros si en-detail, afacerile imobiliare, contractele europene si internationale, malpraxis-ul, etc.
     Actualele domenii traditionale de utilizare, familial, delicventa juvenila, sindicate-patronate, trebuiesc ridicate la o noua treapta, avand ca tintă precisă ridicarea la nivel european a acestor tipuri de mediere. O abordare mai curajoasă a medierilor transfrontaliere este necesară de asemenea.
    Desigur, trebuie urmata si calea aleasa de Consiliu de mediere anterior, in sensul dezvoltarii relatiilor de cooperare cu Guvernul Romaniei, cu ministerul Finantelor si Ministerul Justitie, mai ales in vederea unei sustineri financiare pe fonduri europene, astfel ca formarea celor peste 10.000 de mediatori sa se realizeze in mare parte pe astfel de fonduri, pe viitorii mediatori urmand ai costa  un curs de formare undeva intre 200 si 300 de lei, iar in unele cazuri nimic.
     O relatie speciala trebuie dezvoltata cu CSM si Ministerul muncii, ambele urmand a avea un rol important in acest proiect de dezvoltare rapida a medierii     in Romania.
    Pentru ca un astfel de program sa fie pus in practica avem nevoie cu siguranta nevoie de doua dimensiuni în noului Consiliu de mediere.
     Pe de o parte este nevoie de continuitate, iar pe de alta parte este nevoie de innoirea proiectului managerial.
     Aceste lucruri trebuiesc realizate de o echipa omogena, lipsita de veleitari     sau semi-docti, membrii acestei echipe avand in mare parte caracteristicile mediatorului ideal:
    O persoana agreabila, inteligenta, culta si sociabila.
      In permanenta cautare de informatii si idei noi, avand o buna capacitate de comunicare si un fin spirit de observatie.
     O persoana activa, posedand calitati manageriale si antreprenoriale si experienta in activitati care implica interactionare cu oamenii.
     O persoana cu un dezvoltat autocontrol, posedand cunostinte de psihologie si sociologie si avand ca tinta finalizarea fiecarei actiuni incepute.
     Sunt indicate si ceva cunostinte de drept, multa cumpatare si desigur credinta.”

     Aceasta este opinia mea, dragi colegi si prieteni.

 
 

Noi suntem cei care alegem calea succesului in profesie

postat 2 aug. 2011, 23:54 de Mediatori Negociatori   [ actualizat la 1 sept. 2011, 13:33 ]

                                                                       publicat de Constantin Augustin C. Zbora 

Noi suntem cei care alegem calea succesului in profesia de mediator-negociator. Exista in orice profesie sau meserie o scara a valorilor care se construieste dupa anumite coordonate specifice, unele perfect reale, altele imaginare sau greu de apreciat. Varful acestei scari de valori nu trebuie insa confundat cu succesul in acea profesie sau meserie.
Succesul se cladeste cu migala, cu perseverenta, chiar cu obstinatie. Exista mai multe cai de a obtine succesul, dar cei ce apuca pe aceste cai utilizeaza, de obicei, aceleasi metode si procedee. Sigur ca exista posibilitatea ca utilizand aceleasi metode si procedee ca si un coleg de branse care are succes, sa nu obtii un succes la fel de rasunator, dar cu siguranta nu vei avea un esec.
Exista si posibilitatea ca un coleg care foloseste metode stranii si pe marginea legii sa obtina cateva succese de moment – sau pentru analfabeti "cateva succesuri", dar in acest caz nu va fi o cariera de succes, deoarece ulciorul nu merge de multe ori la apa.
Despre aceste metode si procedee, clasice de acum, ca doar nu inventam noi roata, as dorii sa vorbim in continuare .

 
SCARA SUCCESULUI

Ca si in celelalte profesii liberale (medici, juristi, arhitecti, etc.) si in profesia noastra prima treapta pe scara succesului este cladita pe potentialul nativ si experienta personala, iar treapta imediat urmatoare se constituie printr-o permanenta actualizare a informatiilor si cunostintelor.

La mediatori-negociatori urmeaza treapta abilitatilor de comunicare si relationare cu semenii si treapta superioara a abilitatilor de potentare si canalizare a calitatilor si defectelor celor cu care vii in relatie in cadrul profesiei.
Despre ultima treapta, vom incerca sa cream un pic de suspans si o vom caracteriza si descrie la incheierea prelegerii noastre. O vom numi pe parcursul prelegerii, "transcedenta".

I. Potentialul nativ si experienta personala

Este evident ca inainte de a te apuca de orice profesie in care relationezi si interactionezi permanent cu alte persoane (educator, medic, jurist, mediator-negociator) este necesar sa ne autoanalizam si desigur sa fim testati, spre a descoperi daca suntem "inzestrati" cu caracterul, spiritul si calitatile necesare practicantilor acelei profesii sau altfel zis cat de mult ne potrivim cu prototipul practicantului ideal al acelei profesii. De aceea vom incerca sa creionam portretul mediatorului-negociator ideal :
" Este o persoana agreabila, inteligenta, culta si sociabila. In permanenta cautare de informatii si idei noi, avand o buna capacitate de comunicare si un fin spirit de observatie. Este o persoana activa, posedand calitati manageriale si antreprenoriale si experienta in activitati care implica interactionare cu oamenii. O persoana cu un dezvoltat autocontrol, posedand cunostinte de psihologie si sociologie si avand ca tinta finalizarea fiecarei actiuni incepute. Sunt indicate si ceva cunostinte de drept, multa cumpatare si desigur credinta. "

Ati observat ca aceasta descriere nu contine nici un indiciu cu privire la varsta, sex, conformatie corporala, fizionomie, apartenenta politica sau religie. Sper ca va dati seama de ce, cu cei care nu-si dau seama n-are rost sa continuam.

Cei care nu inteleg cele aratate pana acum, credeti-ma nu au ce cauta in breasla mediatorilor – negociatori. Sa luam deci o pauza de cugetare.

II. Starile profesiei de mediator-negociator


Cum am ramas, dupa pauza, doar cei ce cred ca spiritul, caracterul si calitatile lor se potrivesc in mare parte cu cele ale "mediatorului-negociator ideal" vom continua prin a detalia cele cinci stari ce trebuie parcurse de un mediator-negociator pentru a ajunge la un succes de durata in profesie si societate.

Cele cinci stari sunt :

- Initierea profesionala
- Dezvoltarea profesionala
- Implinirea profesionala
- Notorietate profesionala
- Succes profesional si financiar

Primele doua stari dureaza perioade aproximativ fixe de timp, cea de a treia ar trebui in mod teoretic sa dureze cat timp practici profesia de mediator-negociator, iar odata intrati in cea de a patra stare atingerea ultimei trepte a "succesului profesional si financiar" este doar o chestiune de timp.

Este evident ca atunci cand ma refer la starea de INITIERE PROFESIONALA, vorbesc de acele cursuri pe care le-am parcurs cu totii, in care, mai reusit sau mai putin reusit, am invatat abecedarul profesiei. O perioada extrem de limitata de timp.

Sa multumim "invatatorilor" nostri.

A doua si probabil cea mai importanta stare pentru un bun profesionist este DEZVOLTAREA PROFESIONALA, de mai lunga durata pentru unii dintre noi, mai rapida pentru alti, dar obligatorie pentru toti. Este o perioada de truda, de aprofundare a cunostintelor, de aflare a cat mai multor informatii, date si metode privitoare la profesie. In aceasta stare se acumuleaza si se structureaza
baza teoretica, dar si baza practica a viitorului profesionist.


Aici este obligatoriu sa cunoastem unul sau mai multi maestri ai profesiei si sa "furam" de la ei meseria. Trebuie sa colindam salile de tribunale, cu agenda in mana si sa ne notam tipuri de cazuri, tipologii umane, modalitati de declansare a conflictelor, stari si comportamente umane. Niciunde nu poate afla mai multe si mai interesante informatii un mediator-negociator, ca intr-o sala de instanta
si in biroul unui maestru mediator.


Este indicat sa participi la mai multe co-medieri impreuna cu un mediator-negociator cu experienta, ocazie cu care sa deprinzi multe din secretele profesiei.

Unii au crezut ca imediat dupa cursul de initiere si dupa acreditarea data de Consiliul de Mediere, vor devenii instantaneu niste mediatori-negociatori de succes la care clientii vor face coada la cabinet. Ei bine nu este deloc asa, e cale lunga de batut pana la starea de "succes profesional si financiar". Sunt
necesari, din ce ne-a aratat pana in prezent viata, cel putin doi ani de "ucenicie" pentru a pasii din starea de DEZVOLTARE PROFESIONALA in cea de IMPLINIRE PROFESIONALA.


Cand devine "ucenicul" un mediator-negociator implinit ?

In primul rand atunci cand simte ca are suficiente cunostinte si stapaneste metodele si practicile profesiei, astfel incat sa poata duce la bun sfarsit o negociere sau o mediere. Nu trebuie ignorate parerile maestrilor cunoscuti, care apreciate cu cumpatare pot creiona un cadru mai clar si mai corect al cunostintelor acumulate de viitorul practician implinit.

Trebuie sa subliniem insa ca daca vei porni la drum, adica te vei considera pregatit pentru practicarea profesiei, fara ca in realitate sa fie asa, iti vei crea singur bariere insurmontabile, ce vor duce la esecuri descurajante, actiunea aceasta putandu-se finaliza cu un complex de inferioritate care va fi greu de depasit.

TREBUIE SA FII SIGUR CA AI DEPASIT STADIUL DE UCENIC, CA ESTI PREGATIT PENTRU A PASII DIN STAREA DE DEZVOLTARE PROFESIONALA IN CEA DE IMPLINIRE PROFESIONALA !

Sa multumim maestrilor nostri !
__________________________________________________________________

Starea de IMPLINIRE PROFESIONALA ar trebui, in mod teoretic, sa dureze atata timp cat practici profesia de mediator-negociator. Asta in cazul in care doresti sa te ridici si la ultimele doua stari. Daca vrei sa ramai un bun practician, implinit din punct de vedere profesional, starea de IMPLINIRE PROFESIONALA va avea un trend descendent, tu, ca mediator-negociator, limitandu-te la a-ti actualiza cunostintele profesionale si uneori cele legislative.
Doar aceia dintre voi care doresc notorietate profesionala si succes profesional si financiar trebuie sa continue.


Ce este de facut in starea de IMPLINIRE PROFESIONALA pentru a atinge starea de NOTORIETATE PROFESIONALA ?

Daca pana la aceasta data aprecierile erau ale maestrilor tai si ale tale, din aceasta clipa te afli fata-n fata cu cei mai dificili si exigenti examinatori, clientii ! Depinde exclusiv de tine modul in care acestia te vor aprecia si vor aprecia calitatile tale de mediator-negociator. De felul in care te vor aprecia clientii tai, de participarea ta la viata breslei, de contributiile tale la mai binele comunitatii mediatorilor-negociatori depinde accesul la NOTORIETATE.


Daca am atins starea de NOTORIETATE PROFESIONALA, este doar o chestiune de timp sa avem un SUCCES PROFESIONAL SI FINANCIAR solid si durabil.


                                  Acest material reprezinta un capitol dintr-o viitoare lucrare a autorului.
                                  Utilizarea in scopuri didactice este libera, cu obligatia mentionarii autorului.

Modalitati de actualizare a informatiilor si cunostintelor

postat 2 aug. 2011, 23:51 de Mediatori Negociatori   [ actualizat la 1 sept. 2011, 13:32 ]

                                                                  publicat de Constantin Augustin C. ZBORA


          Este bine sa clarificam de la bun inceput ca in profesia noastra avem de-a face cu doua categorii majore de informatii si cunostinte: informatii si cunostintele necesare dezvoltarii capacitatilor profesionale si informatii si cunostintele necesare desfasurarii activitatilor profesionale.
Cele necesare dezvoltarii capacitatilor noastre profesionale le vom acumula din lucrarile elaborate in domeniu (carti, tratate, reviste, etc.), prin participarea la evenimente organizate in cadrul breslei (conferinte, sesiuni de comunicari, mese rotunde, reuniuni informale, cluburi, etc.) si din mass-media.
Despre sursele de informatii si cunostintele necesare desfasurarii activitatilor profesionale si despre modul in care le vom accesa si utiliza vom afla in urmatoarele minute. Am amintit deja de una dintre aceste surse, de fapt cea mai importanta, instantele judecatoresti de fond.
Cum in actualul context social si legislativ, nu putem astepta sa vina clientii la noi trimisi de instantele de judecata, este momentul ”sa vina moara la sac”, adica sa ne cautam noi potentialii clienti in instantele de judecata.
Este de la sine inteles ca nu trebuie ratata nici o ocazia de a face cunoscuta apartenenta noastra la breasla mediatorilor-negociatori si atunci cand este cazul si este posibil, de a face si o scurta prezentare a avantajelor utilizarii unui specialist in rezolvarea disputelor. Este necesar sa avem cat mai multe contacte cu potentiali clienti, manageri sau conducatori de organizatii sau asociatii, judecatori si avocati, experti si notari.
Este chiar indicat sa putem incheia cateva intelegeri de colaborare cu unul sau mai multe cabinete de avocatura, cu unul sau mai multe birouri notariale, cu cateva asociatii profesionale, patronale si sindicate.
Acestea sunt sursele cele mai frecvente de dispute si conflicte si de aici ne vor pveni clientii pe viitor.
Nu uita sa ai tot timpul agenda la tine si noteaza-ti orice informatie care te poate conduce la un conflict de rezolvat. Trebuie sa fii pe faza tot timpul. Pentru acumularea de informatii nu exista ”timp liber”.
Iata doar o mica parte din posibilele persoane ”sursa de informare” : membrii familiei, vecinii, prietenii, rudele, fostii colegi de munca sau de scoala, membrii clubului tau sportiv, galeria de fotbal sau angajatele si clientele coaforul pe care-l frecventezi, sindrofiile la care iei parte (nunti, botezuri, inmormantari), ospatarii si clientii restaurantele frecventate … si lista mai are mult pana la sfarsit.
De cate ori auzi de un conflict, de un viitor proces… nu fi rusinos, spune ca poti ajuta, prezinta-te si ofera-ti bunele servicii de mediator. Arata-le avantajele unei medieri, poate ca pierzi 5 – 10 minute, dar este posibil sa castigi un viitor client. Oricum nu uita sa lasi o carte de vizita, fiindca nu se stie niciodata de unde sare iepurele.
Fa-ti in mod obligatoriu cel putin o cunostinta sau un prieten, la un nivel cat mai inalt, la instantele judecatoresti locale, la parchete, la politie si … la primarie.
Seara odineste-te citind presa si urmarind stirile la radio si televiziune, sunt si aceste surse pretioase de informare cu privire la diverse conflicte, care-ti pot aduce incasari.
Noapte buna si … cel putin un client maine !

                                              Acest material reprezinta un capitol dintr-o viitoare lucrare a autorului.
                                  Utilizarea in scopuri didactice este libera, cu obligatia mentionarii autorului. !

1-9 of 9